Sarbatorile de iarna in Moldova....

 Am ashteptat tot anul sarbatorile de iarna shi uite ca au shi trecut(ei bn ne-a mai ramas o betzie de Craciunul pe stil vechi shi una de Sf. Vasile) shi mai dezamagita ca anul acesta nu cred ca am fost...
 Sa incep cu Craciunul.Deci anul trecut,cind acesta era interzis,ma rog interzis e cam mult spus,sa zicem ca data de 25 decembrie nu era insemnata cu roshu in toate calendarele,era asha o atmosfera,totzi ishi urau Craciun fericit,era altfel parca...Anul asta cind ni s-a declarat data de 25,zi de sarbatoare,deja nu ne mai pasa,parca nici nu ar fi existat sarbatoarea.Pesemne ca noua moldovenilor ne place ce e "interzis",neordinar,iar cind acel "ceva" ne este oferit,ne bagam piciorul.
 In fond,ce sunt sarbatorile de iarna in Moldova,doar un prilej de betzie.E singura perioada a anului in care potzi sa intri coma alcoolica fara ca cineva sa te judece,singura perioada a anului in care potzi sa maninci pina itzi crapa stomacul,fara sa te gindeshti ca o sa stai in spital o luna dupa asta,singura perioada cind copii se bat,cine a primit mai multzi bani pentru urat sau colindat,singura perioada in care potzi sa te transformi intr-un animal,fara ca sa-i pese cuiva.
 Uitam ca sarbatorile de iarna ar trebui sa fie perioada in care itzi vezi toate rudele,in care stai shi depeni amintirile de tot anul impreuna cu familia,perioada in care devii mai bun.
 Deci,sarbatori fericite in continuare!

Pentru tine...

 Deci,aici am o compunere pentru un concurs,"cineva" mi-a citit-o shi m-a rugat sa o postez...deci sa incepem,titlul suna cam asha "Why do I live in this world?"
 Often we look deep inside our being searching for the answer to the question:"why do I live in this world?".My opinion is that this is a normal state of mind,it`s as normal as waking up every day,no matter if we want it or not...And when we think that we live in vain,we should remember that there is always some reason be alive...We should live with a goal,`cause otherwise life loses from it`s intensity and we start to live in an endless routine...Why we live if not for the love of others?Why live if we can not light at least a bit the life of the people we care about?What`s the point to live if when the day ends you don`t have the feeling that you count in someone`s life? Why worry about problems that are problems just in your head when you can enjoy the harmony in your life?
 Life is a gift from God and we should never doubt it,`cause this would mean to offend Him...Being alive is a great fortune!And when you think that your life is miserable and that you are unhappy try to take a look to those who aren`t so lucky as you are,to people that have no family,to people that are ill,to homeless people and see that even they know to appreciate life more that we do...They,who lost it all know to enjoy every moment of their life,because life is too short to be waisted with complains and regrets...We should live every second like it is the last one,
`cause you never know when God will decide that is the time for you to live this Earth...This is the biggest problem that we could ever have,the problem that we are mortal and life is never enough for us...Unfortunately some of us realize too late that life is gave to us only once and that we should value every moment...So I`m not going to sit and waiste my time thinking:"Why do I live in this world?"...I already know what I have to do so that I won`t regret anything...I live and I will live loving life itself and loving people that surround me, I`ll make them love me more and more every day,`cause people love you only when you do the best of yourself and I need to be the best,for mine and world`s sake!

P.S.Da,shtiu,mint frumos ))
P.S.2 daca gasitzi cv gresheli gramaticale,ma iertatzi,am facut copy-paste din PC,asta era o ciorna,da` las` ca merge,principalul ca am postat shi tu, bursucule,n-o sa ma batzi atita la cap ))

Cea mai buna metoda de...a te sinucide...

  Titlul tre` sa recunosc suna cam creepy,dar articolul nu e nici pe departe :D
  Sunt sigura ca fiecare dintre voi,macar o data in viatza va-tzi gindit la suicid shi daca macar unul dintre voi o sa afirme contrariul,pur shi simplu n-o sa-l cred...Vorbeam o data cu un prieten despre asta,totul incepuse de la statusul lui,cica "who knows the best way to die,please P.M. me".Eu ca de obicei cu fanteziile mele am inceput sa-l iau la intrebari cind el imi spune ca odata cu creshterea numarului de emo-lishti in Moldova,asha ceva e bine de shtiut.Mai in gluma,mai in serios...discutzia  a degenerat shi m-a cam pus pe ginduri...
 Da` chiar care o fi cea mai buna cale de a te sinucide?Dupa o perioada de meditatzie am ajuns la urmatoarea concluzie...eu daca ar fi sa-mi iau lumea in cap shi sa materializez gindul asta cu suicidul,egoista cum sunt,asha alege ceva care sa nu doara groaznic shi care sa nu-mi lase sechele grave in cazul in care nu-mi reusheshte figura.Sigur n-o sa ma arunc de nicaieri shi nici macar in fatza trenului,nici in fatza vreunei mashini,n-o sa ma tai,n-o sa-mi zbor creierii.Da` ce-ash putea sa aleg dar,variante sunt multe,da` acum mie imi trece prin cap doar varianta cu pastilele combinate cu alcool,vreo supradoza de ceva,sa ma sufoc cu o punga de plastic sau varianta cu innecatul in cada...
 Par nebuna?Sigur ca sunt :)))
 Tu la ce te gindeshti...Care e cea mai buna metoda de a-tzi pune capat zilelor?;)

Vinovata...

 Avem noi,oamenii asha o fire nemernica...Cu cit avem mai mult,cu atit mai nemultzumitzi suntem...In loc sa fim fericitzi ca ne numaram printre oamenii norocoshi(avem familie,avem un acoperish deasupra capului,nu avem nici un handicap grav),noi cautam sa ne inventam probleme...Nu ne ajunge niciodata nimic oricit de mult am primi...
 Eu adesea ma simt vinovata ca nu ma  multzumesc cu ceea ce am,ca nu ma bucur de lucrurile marunte,dar totushi frumoase...Ca nu shtiu sa ma conformez vietzii pe care o duc...pentru ca nu pot spune ca viatza mea e chiar nasoala,totushi am sute de motive sa fiu fericita shi satisfacuta...totushi nu sint...
 Am eu o problema sau intr-adevar asha stau lucrurile?

Puteri supranaturale...

Cred ca multzi dintre voi,macar o data in viatza shi-au dorit sa aiba puteri supranaturale...
Ei bine,shi nici mie nu mi-ar displacea asta...Eu nu vreau sa zbor,sa transform pietrele in aur sau sa prevad viitorul,eu m-am intrebat mereu cum ar fi sa am puterea de a deveni invizibila.
Mi-a placut mereu sa studiez comportamentul oamenilor,shi ce mod mai bun de a o face decit fiind invizibil?Sa vezi ce ciudatzenii fac cei din jur atunci cind cred ca sunt singuri,sau sa ascultzi ce vorbeshte prietenul tau cind nu e cu tine,shi de ce nu...sa-l urmareshti :)) (asta cu urmaritul,deja fiecare o intzelege cum vrea :D)
In plus de multe ori ai vrea sa fii singur,dar nu gaseshti nici un loc in care ai putea avea macar putzina intimitate,shi fiind invizibil asta e foarte ushor...
Tu...ce putere supranaturala ai vrea sa ai?;)

Urasc...

 Nu shtiu ce uritzi voi cel mai mult,dar pentru mine cel mai groaznic lucru ce mi se poate intimpla este sa realizez ca sunt neputincioasa shi ca pot controla doar foarte putzine lucruri din cele ce se petrec in jurul meu...
 Uneori imi dau seama ca singurul lucru pe care il putem  controla e cantitatea de mincare pe care o consumam,ba chiar unii shi aici au probleme...

 Urasc senzatzia...nu shtiu daca shi pentru voi asha e acelashi lucru,dar uneori mai simt mai mica decit un purice shi mi se pare ca prezentza mea pe fatza pamintului nu are nici un rost...Shi dupa parerea mea nu e nimic mai rau pe lumea asta decit sa fii o persoana insipida care sa nu semnifice nimic in viatza celorlaltzi...
 Unii ma judeca dupa felul meu de a gindi shi o sa intzelegetzi shi de ce...
Revin iarashi la destin,shi ma gindesc la vorba aia:"ce tzi-e scris,in frunte-tzi e pus",dat fiind asta,chiar daca avem shi noi un cuvint de spus in cursul vietzii noastre,moartea e unul din lucrurile cele mai importante pe care nu le putem controla...Unul din principiile mele este sa traiesc in asha mod,incit chiar daca ash muri miine,sa ramina ceva in urma mea,sa-shi aminteasca lumea cu admiratzie de mine shi sa nu ramin in memoria lor doar ca o persoana obishnuita,ca oricare alta...De aici vine shi neputintza asta care ma cuprinde uneori,poate de asta uneori disper,pentru ca pe zi ce trece,imi dau seama ca valorile astea s-au pierdut deja shi ca foarte putzini din cunoscutzii mei ma intzeleg cu adevarat pe mine shi opiniile mele...Din acest motiv a shi aparut blogul meu,poate cineva asha ca mine,o sa-mi citeasca posturile shi o sa zica "bre`,nu-s eu nebun\a daca mai gindeshte cineva ca mine..."
 Mai mult nu spun nimic,nu cumva sa aflatzi ca-s mai nebuna decit atzi crezut :))

Sunt baietzii demni de incredere?

Poate k o sa va inchipuitzi ca ma apuc sa vorbesc despre relatzii...NU,deocamdata nu o fac ci vreau doar sa vorbesc din nou despre prietenie :)
Mereu am considerat ca un baiat poate fi cel mai bun prieten al unei fete,nu shtiu de ce mi-am impus ideea asta,dar shtiu ca atunci cind vreau sa ma pling cuiva,un baiat are intotdeauna ghinionul sa ma asculte :D (probabil ca daca o sa citeshti asta,cu sigurantza o sa-tzi dai seama ca despre tine vorbesc;)).Shi atunci cind sunt fericita...din nou acelashi baiat este cel care se bucura impreuna cu mine...
Shtiu ca am scris in unul dintre posturi ca nu am parte de prieteni adevaratzi shi poate ca asha e pt ca nu ash putea spune ca suntem de nedespartzit sau ca ne spunem orice fleac.Pur shi simplu avem o conexiune shi ne putem impartashi unul altuia lucruri pe care celor mai apropiatzi nu vrem sau nu putem sa le spunem...
Ceea ce imi place cel mai mult la un baiat este neseriozitatea cu care vede el lucrurile shi felul lui stingaci de a incerca sa te incurajeze,faptul ca te face sa rizi chiar shi atunci cind tzi se pare ca eshti la pamint.Lucruri pe care o fata nu ar putea probabil sa le faca,mai ales ca fetele au tendintza de a transforma totul intr-o drama shi pt ca fetele adesea sunt invidioase(shi cu totzii shtiu de ce este in stare o fata invidioasa):D
Concluzia este urmatoarea:baietzii sunt demni de incredere numai in cazul in care nu ieshi cu ei:))

Aduc banii fericirea?(viziunea personala)

O vorba pe care o aud tot mai des pe zi ce trece,cica "banii nu aduc fericirea"...
Poate multzi or fi de acord,da` eu nu cred nici pe departe ca asta e adevarul...
Dupa parerea mea asta e doar un mod in care cei saraci vor sa se minta ca cei bogatzi nu sint totushi mai fericitzi decit ei...
Adica un om care moare de foame e mai fericit decit un om care are tot ce-shi doreshte (din considerente materiale)?Multzi ar incerca sa ma contrazica spunind ca cei saraci sunt mai fericitzi in familie shi ca pe cei bogatzi ii doare-n cot de familie shi ca nu sint fericitzi in familie.Asta,ash spune eu,e doar o etichetare a celor bogatzi ca fiind lipsitzi de sentimente.Oare oamenii bogatzi nu pot avea o familie fericita sau sunt ei chiar atit de goi pe dinauntru?Inca o data,nu sunt de acord...
Da,tre` sa recunosc ca sunt shi cei pt care banul e mai presus de orice,shi sunt multzi din ashtia,dar chiar shi ei in modul lor egoist shi bolnav sunt fericitzi atit cit se poate...
Voi(sper ca e macar cineva interesat),ce parere avetzi?

Violentza nashte violentza

Violentza e poate cea mai acuta,dureroasa problema a societatzii noastre,asha ca nu puteam sa nu rezerv citeva rinduri shi pentru ea aici.
Vreau ca toata lumea sa ma intzeleaga corect,n-am talent in ale scrisului,nu vreau nici pe departe s-o fac pe deshteapta,nu am poate prea multa experientza de viatza ci pur shi simplu vreau sa prezint violentza vazuta prin ochii mei,cei ai unei adolescente.
Chiar ieri mi se pare ca am vazut la shtiri doua fete de clasa a VIII-a batindu-se shi ceea ce a fost ciudat e ca nici macar nu am ramas surprinsa.In fond,cum ash putea sa le condamn daca ele,ca shi mine traiesc cu atita violentza in jur?
Vezi,ba uneori chiar parca e promovata violentza la televizor,chiar shi in programe destinate copiilor,ca desenele animate,pe internet,shi in ziare citeshti ca domnul X shi-a batut sotzia sau k in locul Y a avut loc o lupta de strada.Ca sa nu mai vorbesc de ceea ce vad sau aud(ma refer la violentza verbala)pe strada.
Cum potzi sa te miri de o lupta intre doua tinere,daca chiar shi la biserica,unde ar trebui sa te duci cu inima curata shi plin de smerenie lumea se calca in picioare? In ce fel de societate traim daca aproape in fiecare a doua familie tatal ishi bate sotzia sau copii?
Mereu am dispretzuit shi voi dispretzui un sotz ishi bate familia pentru a-shi demonstra barbatzia,neglijind faptul ca ei,mai slabi fiind nu se pot apara...Mai ales ca loviturile nu provoaca doar durere fizica,ci impreuna cu vorbele aruncate cu dispretz pot provoca o adevarata trauma copiilor,cei mai vulnerabili membri ai familiei. Shi de ce ne-am mira daca am vedea un copil dintr-o asemenea familie implicat intr-o incaierare?Pai daca "tati" o face,de ce n-ar da shi el cuiva un pumn in gura,k doar shi el se enerveaza...
Nu shtiu de unde vine atita violentza...Poate din tensiunea asta continua pe care ne-o provoaca viatza de zi cu zi,din lacomia tot mai mare a oamenilor sau pur shi simplu din dorintza unora de a arata cit de shmecheri sunt.Cert este ca nu putem schimba prea multe,poate ca asta este crucea data s-o purtam,sa creshtem shi sa traim intr-o astfel de societate...Totushi putem noi sa incercam sa fim noi mai buni,caci violentza nashte violentza!
Sper ca data viitoare cind eshti pe cale sa jigneshti sau sa dai cuiva o palma sa-tzi aminteshti de postul meu shi sa te gindeshti de doua ori inainte s-o faci...:)

Meditatzie asupra...prieteniei

Cica prietenul este,citez:"persoana de care cnv este legat printr-o afectziune deosebita,bazata pe incredere,stima shi devotament reciproc".
De ft multe ori aud poveshti lacrimogene despre prietenia dincolo de orice limita,puterea de sacrificiu a unui prieten adevarat,compatibilitate absoluta shi bla-bla-bla...
Dupa citeva experientze amare ash putea spune,am ramas un pic dezamagita shi ma intre daca exista ea,acea prietenie adevarata...
Shi bre`,am ajuns la urmatoarea concluzie,exista,da` mult prea rar se intilneshte shi ferice cel ce are parte de asha cv!
Cred k prietenia adevarata apare o data la 1000 de cazuri,asta fiind optimista.
Bre` n-o sa mai filozofez mult,k ash putea plictisi pe cnv.
Chiar daca n-am parte de prieteni adevaratzi shi n-am avut experientze prea placute in materie de prietenie,nu ma apuc spre deosebire de altzii,sa ma pling k viatza e cruda shi timpenii de genul asta.Chiar daca sunt cam sarcastica de felul meu,mai cred inca in prietenie.Unii o sa spuna k am innebunit(ceea ce poate k e adevarat:D),da` o parte din mine vrea sa creada k acolo undeva este cnv asha k mine,care poate sa ma intzeleaga aproape din toate punctele de vedere shi sa ma iubeasca pt ceea ce sunt,cu toate defectele shi calitatzile mele:)
Shi totushi am invatzat cv bun din "caderile" astea ale mele:k nu tre` sa ai incredere oarba in nimeni,indiferent k tzi-a fost alaturi ft mult timp,k nu sunt multzi cei ce itzi vor binele shi k prieteni mai buni decit parintzii nu exista:)
Voi pe cn consideratzi prieten?

Destinul...(replica pt Disperatu`:D)

Deci destinul...o tema care va fi mereu sursa de dezbateri,parerile sunt impartzite...
Unii spun ca destinul shi-l face omul,altzii dau vina pe soarta pt tot ce li se intimpla.
Pare ciudat,dar intotdeauna cei ce se pling de viatza pe care o au,dau vina pe destin,iar cei care sunt multzumitzi de viatza pe care o au,ishi atribuie lor toate meritele,shi dupa parerea lor destinul n-a avut nici un rol.
Parerea mea personala,shi sper sa nu-mi sara nimeni in cap :D,este ca destinul exista shi ca nu putem fugi de el,dar totushi avem shi noi un cuvint de spus in viatza asta!Nu suntem nishte papushi care rind pe rind sunt aruncate in lada nefiintzei.Putem alege sa traim o viatza lasindu-ne dushi de val sau putem alege o viatza in care sa luptam pt a fi auzitzi shi sa traim asha cum credem noi ca e corect,iar soarta ne va fi cea pe care o meritam...
Atit am avut de spus,nu va place,na`,judecatzi-ma :D